cultură

Parohia Răcari II – ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Parohia   Răcari II

Orașul Răcari, declarat astfel în 25 noiembrie 2004, se află situat în partea de S-E a județului Dâmbovița. Ca unitate administrativ-teritorială, orașul Răcari a fost atestat prin anul 1725, printr-o cruce ridicată de starostele bărbierilor din București, fiind cunoscută sub primul nume de comuna Podul Bărbierului, datorită podului peste pârâul Ilfovăț, ridicat de același bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari, editată în 1939 în Târgoviște la Tipografia și Legătoria de cărți „Viitorul”, publicată de Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, profesor universitar și membru al Academiei Române, sub titlul „Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga și satul lor Răcari”, în care se vorbește despre așezarea localității, întindere, precum și despre satele care făceau parte din alcătuirea orașului Răcari, la acea vreme comuna Răcari. Tot în această lucrare apar primele menționări cu privire la prima biserică construită în satul Răcari (orașul Răcari) numărul de case ce aparțineau parohiei, locuitorii, și primii slujitori ai bisericii.
În primul istoric al bisericii din Răcari, din care a preluat și Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, atunci când a publicat lucrarea „Moșnenii Răcăreni-Ot Boanga și satul lor Răcari”, găsim că actuala biserică datează din anul 1845, fiind construită pe locul unei alte biserici din lemn, dinainte de anul 1787, când este menționată pentru prima dată cu privire la un slujitor al bisericii pe nume Dobre diaconul moșnean de la Răcari, după cum reiese din documentul nr. 32 din 23 Iulie 1787, iar în docu- mentul nr. 35 din 11 septembrie 1794 același Dobre diaconul este arătat ca fiind „de la Boanga” – denumire dată unei părți a localității. În altă parte, în catagrafia realizată de Mitropolia Ungrovlahiei din anul 1810 și aflată în manuscrisul nr. 1457 la Academia Română, găsim că „în acel an 1810 exista satul Boanga având biserică de lemn și podoabele, veșmintele și cărțile toate. Satul se compune din 62 de case cu 228 de suflete anume 104 bărbați și 124 femei. Preoți sânt doi: Preot Ștefan sin Mușat și preotul Samfir si diaconul Dobre de 45 ani – cel de care am vorbit mai sus – bun la citire, preoțit de prea sfințitul Mitropolit Dosoftei prin părintele Teofilact la leat 1798 Aug. 10 pentru biserica și poporul din numitul sat”.

Comments

comments