cultură

BISERICA SF. GHEORGHE -ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Racari (de la zoonimul rac ). PREZENTARE GENERALA A LOCALITATII D.P.D.V GEOGRAFIC, ISTORICO-DEMOGRAFIC, ARHEOLOGIC, CULTURAL, ECONOMICĂ

Orașul Răcari este situat pe ON 71, la aproximativ jumătatea distanței dintre București­ – Tâirgoviște, în partea de S-E a județului Dâmbovița, așezat pe “câimpia Gherghiței, pe interfluviul cuprins între Dâmbovița și Colentina”, având în componență satele: Răcari, Ghergani, Mavrodin, Ghimpați, Colacu, Săbiești, Bălănești și Stănești. “Satul Răcari a fost menționat inițial în 1578 sub numele de Țițirligi” (de la zgomotul produs de țipari), ulterior Boanga (de la boancă-băltoacă), simplu Pescari sau Podul Bărbierului, după anul 1725 (când a fost făcut un pod peste pârâul Ilfovăț, de către bresla bărbierilor care au ridicat și o cruce din piatră, un important document epigrafic, referitor la istoria Iocalității, aflat în prezent în capela parohiei) iar din 1911 a revenit la denumirea inițială de Răcari.
În anul 1925 a fost înălțat Monumentul Eroilor în cinstea ostașilor răcăreni căzuți pe front. “{coala primară regulată s-a înființat aici pentru prima dată în anul 1880″ iar clădirea actualei {coli generale din Răcari a fost inaugurată de Spiru Haret în 1910, fiind funcționalii și un Liceu purtând numele lui “Ion Ghica”, completat recent cu o sală de sport, una de conferințe și laboratoare.
Din punct de vedere economic există un echilibru între producția industrială și cea agricolă.

ISTORICUL BISERICII PAROHIALE.
Necesitatea construiră actualei biserici parohiale a apărut la începutul secolului XX, datorită saltului rapid al populației ca urmare a “influenței benefice aduse de Iorgu Dumitrescu asupra economiei locale, prin activitatea comercială prosperă în zonă, începând cu 1869″, anul stabilirii lui în Răcari.
Gândul construirii acestei biserici, I-a avut preotul Mihail Popescu (1886-1922), care a făcut în acest sens prima subscripție publică în 1919. În 1925 are loc începutul proprizis al construcției bisericii, așa cum reiese din PISANIE: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului săvârșirea Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, înălțatu-s-a, acest dumnezeiesc lacaș al parohiei Podul Bărbierului, comuna Răcari, județul Dâmbovița în cinstea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, din îndemnul și la stăruința unui comitet de construcție din care au făcut parte: lorgu Dumitrescu, Bucur Niculescu, Dumitru Jianu, Radu Ionescu, Ion Vasilescu, Vasile Dragomirescu și alții, la care s-au adăugat prin ostenealii si deosebite ajutoare, Constantin Popescu, Ilie Naumescu, Zamfir Ionescu, Petre Dragomirescu, Andrei Stănescu, Dumitru Ivănescu, Alexandru Mușat și Pavel Neacșu, zidindu-se în întregime din beton armat pe locul dăruit de evlaviosul creștin și mare bineflicător Jorgu Dumitrescu, ctitor și al altor sfinte lăcașuri.
Biserica a Jost construită după proiectele arhitectului Spiridon Cegăneanu, împodobirea cu zugrăveală in meșteșugul frescă, a fost făcută de pictorul losif Keber, iar sculptura în lemn a catapetesmei s-a lucrat în Atelierele Patriarhiei Române. Piatra de temelie a acestui sfânt locaș s-a pus după vechi rânduieli bisericești la 20 august 1925, pe timpul când se afla slujitor al parohiei, preotul Bucur Popescu, iar împlinirea lucrărilor s-a făcut prin purtarea de grijă și osteneala Comitetului de Construcție (1925-1929), a preoților Constantin Pavelescu (1930-1935) și Nicolae Dumitrescu (1936-1968) ajutați de Consiliul și Comitetul parohial, ajungându-se la desăvârșirea prin daniile tuturor enoriașilor din Răcari și a altor buni creștini în vremea slăvitei arhipăstoriri a Prea Fericitului Părinte Justinian, care a vărsat belșjug de daruri, prin sfânta Arhiepiscopie a Bucurștilor. Iar in a doua zi a lunii octombrie anul mântuirii 1968, a fost slujită slujba târnosirii de către Prea Fericitul Patriarh al României Justinian, inconjurat de preofi și diaconi, în frunte cu preoții Consilieri ai Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, fiind paroh protopopul Nicolae Dumitrescu. Înscrie Doamne, în cartea Vieții, pe toți care au trudit și au ajutat la zidirea și împodobirea Casei Tale. Amin

ARHITECTURĂ, PLAN , DIMENSIUNI, MATERIALE DE CONSTRUCȚII.
Planul bisericii este în stil bizantin, având forma de cruce cu bratele egale și trilobate,cu 7 turle, iar Ia intrare o generoasă tindă. Este zidită integral din beton armat, are o înălțime de 46 m, latime de 20 m, iar lungimea de 36m. Prin interior până la Pantocrator sunt 15m. Este învelită cu tablă zincată.

Dupa 43 de ani de muncă, ncesar pentru construcția noului lăcaș, biserica ctitorie noua “Sf. Mare Mucenic Gheorghc” devenea biscrica parohială a Parohiei Podu-Bărbierului-Răcari, slujind ca Pr. Paroh Dumitrescu Nicolae (1936-1996) urmând ca Pr. Paroh Tudorache Ion și Pr. II Tudoran DanieI până în anul 2005, când prin Ordinul Stinței Arhiepiscopii a Târgoviștei, începând cu 1 aprilie, prin desființarea Parohiei mai sus menționate s-au înființat cele două Parohii care funcționează acum în Răcari, respectiv, Parohia Răcari 1, cu hramul “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” și Parohia Răcari 2, cu hramul “Sf. Cuvioasa Parascheva”. Din anul 2005 la Parohia Răcari I până în prezent slujește ca Pr. Parah Tudorache Ion.
Clopotnița este detașată de biserică, este din metal învelită cu tablă, iar clopotul de 450 de kg se aude armonios în toată parohia.
CIMITIRUL. Parohia Răcari I deține împreuna cu Parohia Răcari 2 un cimitir parohial obținut inițial prin cumpărare și prin extinderea succesivă ulterioară a suprafeței existente, de către Primăria Răcari.

 

Comments

comments