cultură

Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” Ghimpați – ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” Ghimpați

Prima datare istoriografică a satului Ghimpați este din anul 1572, atunci când aparținea fraților Ivașca și Albu Golescu(N.Stoicescu-„Bibliografie. }ara Românească”).
A doua menționare este din anul 1628, atunci când se vorbește de moșnenii din zonă care au locuințe în punctul „Fântâna fetii” situat între colțul de nord-vest al pădurii, Vlădiceasca și drumul Răcari-Ghimpați. La această data ei apar ca un neam străvechi, înmulțit și sărăcit ca și vizurenii și gherganii din vecinătate.

Actualmente satul Ghimpați aparține de oraşul Răcari. În anul 1948, satul Răcari este declarat oraş pentru o perioadă de 2 ani iar până în anul 1968 la împărțirea administrativ-teritorială este raion şi implicit reşedință de raion, iar la înființarea județelor redevine comuna până în anul 2005, când prin Legea 543/2004, este declarat oraş. Până în anul 1968 a funcționat ca o comună separată. Localitatea este asezată de-a lungul şoselei Răcari – Ghimpați – Butimanu – Ploieşti şi străbătută de râul Colentina. Ca dimensiuni are cca. 1,5 km lungime şi 600 – 800 m lățime. Vecinătățile localității sunt: la
Nord-Vest satul Colacu, la 2 km, la Nord comuna Cojasca şi Butimanu, la 10 km, la Est satul Vizureşti, comuna Ciocăneşti şi spre Sud orasul Răcari

Anul începerii construcției bisericii cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” , nu se cunoaște, existând doar în partea

de jos a pisaniei din tinda bisericii menționată data de 22 august 1772. Ctitorii lăcaşului de cult sunt Frații Golescu în speță Banul Şerban Golescu, este pictat alături de doamna Zoe şi de copiii lor pe peretele de sud al pronaosului. În anul 1879 se fac multe lucrări finanțate de marele filantrop Iorgu Dumitrescu din Răcari, se adaugă tinda, se construieşte turla de pe pronaos cu rol de clopotniță, se rezideşte catapeteasma şi se repictează interiorul în ulei. Pictorul nu se cunoaşte.
A fost pictată inițial în frescă şi apoi în ulei. Pe o icoană impărătească cu Sf. Mare Mucenic Gheorghe este menționat anul 1892, iar pictor este Mihail Dragomirescu. Începând cu anul 1913, în vremea Pr.
Marin Stoicescu, se fac multiple lucrări ca: refacerea acoperişului, introducerea curentului electric, se fac lucrări de subzidire la Altar, se consolidează clădirea după cutremurul din 1940. După venirea Pr. Vasile Stoicescu, în anul 1946, se fac lucrări de consolidare a construcției, se ridică o clopotniță pe structură metalică şi sunt coborâte cele două clopote, se fac lucrări de subzidire, iar in anii 1985 – 1986 se repictează biserica în tehnica frescă de Pictor Cristina Călinescu Fodor şi, în acelaşi an, este sfințită de I.P.S. Vasile Costin, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. După anul 1996 se fac lucrări de împrejmuire a bisericii, se construieşte o capelă și o sală de mese, se împrejmuieşte cimitirul, se montează tâmplărie PVC, se refac stranele şi mobilierul interior, se montează pavaj pe aleea principală, se fac porți din fier.

Biserica are plan treflat, fiind construită din cărămidă cu tindă închisă, cu lungimea de 25 m şi lătimea de 6 m şi 9m în dreptul sânilor din naos, este construită în mare parte din cărămidă, cu fundație din cărămidă presată, zidul are grosime variabilă, de la 0,80 m până la 1,5 m. Bolțile sunt susținute de stâlpi, şi sunt tot din cărămidă. Pe pronaos este o turlă care a avut utilitate de clopotniță până în 1986, iar pe naos este o turlă hexagonală, pictată. Uşile de la intrare sunt din termopan ca şi toate ferestrele. Acoperișul este din tablă de galvan. Pictura actuală este executată în tehnica „fresco” de Pictor Cristiana Călinescu-Fodor in anii 1985-1986 , clopotnița este construită pe schelet metalic și sunt două clopote.

De asemenea, în curtea bisericii se află o capelă și o cancelarie parohială ridicate în anul 2006 de Primăria Răcari cu sprijinul enoriaşilor, fiind pictată în interior în tehnica „acrilice”
ȘIRUL PREOȚILOR
Dumitru Tănăsescu (1879) Marin Stoicescu ( 1912- 1955), Vasile Stoicescu (1955-2005) Enache Robert
(1995-1996) Mihail Nicolae ( din 1996)
CIMITIRUL
Până în anul 1900 a fost în curtea bisericii. După acest an a fost donată o suprafață de 10.000 m2 de familiile de boieri din sat (Iorgu Dumitrescu, Gaicu şi alții) în apropierea bisericii, la cca 100 m pe malul râului Colentina. Nu avem personalități bisericeşti sau laice înmormântate aici.
Activitatea culturală este legată de școală și de profesorul de religie care pregăteşte generații de copii şi viitori credincioşi ai bisericii noastre. ~mpreună cu noi sunt orga- nizate concerte de Crăciun, atât la școală cât şi la biserică. De Paşte, sunt pregătite Prohodul Domnului, precum şi cântări de Înviere, care dau o notă deosebită sărbătorii. S-au făcut colecte pentru sinistrați sub egida Protoieriei Titu dar şi în nume propriu, iar, ca exemple amintim: 1998 – 10 tone cereale, plus haine și alimente duse în localitatea Gura Văii, com. Covora, jud. Bacău, sau în anul 2000 – 12 tone cereale şi alimente duse în localitatea Tudor Vladimirescu, jud. Brăila. O dată pe an se distribuie alimente la unul din asezămintele din Protoieria Titu.

BIBLIOGRAFIE: Informațiile au fost preluate din Istoricul Bisericii Gimpați, preluat din registrul inventarului de la anul 1969.
Pisania, ce se află pe peretele din pridvorul bisericii. Nicolae M. Popescu-Răcăreanu, „Moşnenii Răcăreni-Ot Boanga”, editată în 1939 în Târgovişte la Tipografia şi Legătoria de cărți „Viitorul”

Comments

comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *